Un misterios desen în cărbune, reprezentând o creatură fantastică, a reieșit din umbrele unui șemineu antic din Vinci, orașul toscan care a dat naștere unuia dintre cei mai mari genii din istorie: Leonardo da Vinci. Descoperirea a avut loc într-o clădire la câțiva pași de Castelul Conti Guidi și pare să fi declanșat o dezbatere aprinsă între experți cu privire la posibila atribuire a operei maestrului renascentist.
Un desen misterios reaprinde ipoteza lui Leonardo da Vinci
Desenul, realizat cu trăsături hotărâte, înfățișează o pistrice, un dragon marin cu formă de șarpe și cu un corn de narval pe frunte, care susține o stemă. Stilul amintește puternic de cultura figurativă florentină de la sfârșitul secolului al XV-lea, cu evidente referințe la operele unor artiști precum Donatello, Paolo Uccello și frații Pollaiolo, celebri pentru reprezentările lor de creaturi mitologice.
Dar de ce pare că în spatele acestei figuri se află chiar mâna lui Leonardo?
Două indicii par să susțină această ipoteză. Primul, documentele istorice atestă prezența artistului la Vinci în 1478, chiar în Castelul Conti Guidi, la un pas de clădirea în cauză. Al doilea, imobilul aparținea la acea vreme familiei Bracci, legată de mult timp de Da Vinci prin relații strânse.
Nu ar fi așadar neverosimil să ne imaginăm un Leonardo la început de drum, dornic să experimenteze arta sa pe o suprafață neobișnuită, cum ar fi hota unui șemineu, poate chiar în casa unor prieteni și cunoștințe.
Experții lucrează pentru a căuta urme care să poată confirma sau infirma paternitatea leonardescă, cu precauția necesară, desigur, având în vedere importanța știrii.
Dar ce s-ar întâmpla dacă atribuirea ar fi confirmată?
Desenul ar reprezenta cu siguranță o nouă piesă în corpusul artistic al maestrului, dar și o privire inedită asupra fazei sale tinerești care, așa cum ne învață cărțile de istorie a artei (dacă le-aș fi studiat cum trebuie), este caracterizată de îndrăznețe experimente și de o profundă fascinație pentru lumea naturală și fantastică.
Ar putea fi, așadar, un indiciu despre cum Leonardo ar fi anticipat acea atenție științifică la detaliile anatomice care ar fi caracterizat întreaga sa operă.
