Ceremonia Academy Awards, cunoscută sub numele de „Noaptea Oscarurilor”, este cel mai prestigios și așteptat eveniment al anului, un moment în care arta celei de-a șaptea muze este celebrată prin acordarea iconicei statuete de aur. Dar în spatele covorului roșu există un proces decizional complex și riguros pe care puțini îl cunosc.
Structura Academy Awards și procesul de admitere
Academy of Motion Picture Arts and Sciences (AMPAS), fondată în 1927, reprezintă instituția responsabilă de acordarea Oscarurilor. În prezent, această organizație cuprinde peste 10.000 de profesioniști din cinematografie, împărțiți în diverse categorii care reflectă complexitatea industriei cinematografice: regizori, actori, scenariști, producători, tehnicieni de sunet, experți în efecte vizuale și mulți alții.
O mică paranteză.
Intrarea în această elită culturală este subordonată unui proces strict de selecție și acest lucru a dus, împreună cu alte probleme, la un fel de revoltă în 2019. După cum a spus Martin Scorsese, „Academia reprezintă o comunitate de egali care recunoaște excelența semenilor săi„.
Cu un ton critic, a dorit să susțină conflictul dintre comitet și sectoarele Fotografie, Montaj, Machiaj și Coafură și Scurtmetraje care s-au trezit excluse de la premierea din timpul Oscarurilor din 2019.
Acum să ne întoarcem la organizarea premierii.
Fiecare candidat trebuie să primească o invitație formală din partea organizației, bazată pe contribuțiile sale semnificative la lumea cinematografiei. Acest mecanism de cooptare garantează că doar profesioniștii cu experiență dovedită și talent pot participa la procesul decizional al Oscarurilor.
Etapele procesului de selecție al Oscarurilor: un sistem în două niveluri
Drumul care duce la acordarea statuetei se desfășoară în două momente distincte:
Faza nominalizărilor: în timpul acestui prim pas, membrii votează exclusiv în cadrul propriei categorii profesionale. Actorii, de exemplu, propun candidaturile pentru categoriile interpretative, în timp ce regizorii selectează colegii merituoși de recunoaștere. Singura excepție este reprezentată de categoria „Cel mai bun film”, pentru care toți membrii Academiei își pot exprima preferințele. Această segmentare inițială garantează că evaluarea tehnică este efectuată de experți din sectorul specific.
Votarea finală: odată definite listele de candidați (sau zecile, în cazul celui mai bun film), toți membrii Academiei participă la selecția câștigătorilor. Pentru a asigura secretul absolut și imparțialitatea procesului, întreaga procedură este supravegheată de PricewaterhouseCoopers, o companie de audit independentă care garantează rigoarea metodologică a numărării. Până la momentul deschiderii faimoasei plicuri pe scena Dolby Theatre, doar doi reprezentanți ai acestei companii cunosc numele câștigătorilor.
Cerințele de eligibilitate
Nu toate producțiile cinematografice pot concura la Oscaruri. Academia a stabilit criterii precise care definesc eligibilitatea unei opere:
filmul trebuie să aibă o durată minimă de 40 de minute, prag care distinge lungmetrajele de scurtmetraje (care au categorii dedicate);
proiecția trebuie să aibă loc într-o sală de cinema comercială din comitatul Los Angeles pentru cel puțin șapte zile consecutive în anul calendaristic de referință;
opera trebuie să respecte anumite standarde tehnice în termeni de rezoluție, format și calitate audio.
Un lucru curios care se întâmplă de câțiva ani încoace este că acești parametri au generat adaptări strategice interesante pentru companiile de streaming. Platforme precum Netflix, Amazon Prime și Apple TV+ organizează proiecții cinematografice limitate ale titlurilor lor de vârf pentru a îndeplini cerințele Academiei, creând o punte între distribuția tradițională și noile modalități de vizionare cinematografică.
Sistemul de vot: matematica prevalează
Mecanismul de vot utilizat pentru cea mai prestigioasă categorie, cea de „Cel mai bun film”, este cu adevărat interesant. Spre deosebire de celelalte premii, unde prevalează principiul majorității simple, în acest caz Academia adoptă un sistem preferențial inspirat de metoda electorală a lui Thomas Hare, teoretizată în secolul al XIX-lea.
Fiecare votant este chemat să întocmească un clasament complet al filmelor candidate, ordonându-le de la cel mai apreciat la cel mai puțin apreciat. Dacă o operă obține imediat mai mult de 50% din primele preferințe, este declarată câștigătoare. În caz contrar, titlul cu cel mai mic număr de prime locuri este eliminat și voturile sale sunt redistribuite în funcție de a doua preferință exprimată de votanți. Acest proces continuă până când un film atinge majoritatea absolută.
Ca întotdeauna, marketingul câștigă
La Hollywood, Oscarul nu se obține doar prin calitatea artistică, ci și, mai ales, datorită unor strategii de comunicare și poziționare. Casele de producție investesc milioane de dolari în campanii promoționale pentru a-și poziționa filmele cât mai bine.
În acest sens, din păcate sau din fericire, giganți precum Netflix au un avantaj, deoarece o scădere a numărului de persoane care merg la cinema corespunde unei creșteri a numărului de abonați. Acest lucru se traduce într-o putere de foc mai mare pentru ei.
Momentul lansării reprezintă un factor crucial: filmele distribuite în ultimul trimestru al anului beneficiază de un avantaj semnificativ, rămânând proaspete în memoria votanților în perioada nominalizărilor. Nu întâmplător, perioada cuprinsă între octombrie și decembrie este denumită în mod obișnuit „sezonul Oscarurilor”.
Proiecțiile private pentru membrii Academiei constituie apoi un element fundamental al strategiei promoționale. După cum a observat producătorul Harvey Weinstein înainte de căderea sa în dizgrație, „câștigarea unui Oscar este 50% o chestiune de calitate a filmului și 50% eficacitate a campaniei„.
