Efectul Tetris își ia numele de la popularul joc video din anii ’80. Termenul a fost inventat de jurnalistul Jeffery Goldsmith în 1994, după ce a observat acest fenomen ciudat la jucătorii de Tetris. Practic, atunci când ne concentrăm pe o activitate repetitivă pentru o perioadă îndelungată, creierul nostru continuă să proceseze acea activitate chiar și atunci când nu o mai desfășurăm, ducând la imagini și gânduri intruzive. În acest caz, dacă o persoană joacă Tetris pentru o perioadă lungă de timp, creierul său începe să vadă forme peste tot, ar putea visa blocuri care cad sau să vadă obiecte cotidiene ca forme care se îmbină.
De ce se întâmplă?
Creierul nostru este o mașină de recunoaștere a tiparelor. Când ne jucăm Tetris, creierul se concentrează pe mecanismul jocului video: pe forme și cum să le îmbinăm. După ore de joc, creierul devine atât de bun la această sarcină, încât continuă să o facă chiar și atunci când nu ne mai jucăm, ca și cum ar fi un program de fundal.
Acest fenomen este cunoscut sub numele de „imagini reziduale cognitive”, adică impresii repetitive care persistă în minte, similare cu atunci când o melodie ne rămâne în cap (în acest caz vorbim de „earworm”: viermele urechii) sau simțim vibrațiile telefonului chiar și atunci când nu sună. Acest lucru demonstrează capacitatea creierului de a reține și reproduce experiențele.
Efectul Tetris și PTSD
Efectul Tetris nu este doar o curiozitate, oamenii de știință au descoperit că poate avea beneficii terapeutice, în special pentru persoanele cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD). Un studiu din 2020 a demonstrat că jocul Tetris timp de 60 de minute pe zi, timp de șase săptămâni, poate reduce flashback-urile și simptomele PTSD.
Doctorița Emily A. Holmes, neurocercetător la Universitatea din Uppsala, explică faptul că acest proces se întâmplă deoarece „creierul nu poate face două lucruri de același tip simultan”. Cu alte cuvinte, jocul Tetris distrage creierul de la amintirile traumatice, împiedicându-l să reproducă imagini vii ale traumei, rezultând astfel beneficii terapeutice.
Efectul Tetris și amnezia
Un alt aspect interesant al efectului Tetris este că poate apărea și la persoanele cu amnezie. Un studiu din 2000 condus de Robert Stickgold a descoperit că unii pacienți cu amnezie pe termen scurt, care nu își aminteau că au jucat Tetris cu o zi înainte, visau totuși blocurile care cădeau și reușeau chiar să-și poziționeze degetele pe tastele corecte ale computerului. Acest lucru sugerează că efectul Tetris este legat de o formă de memorie implicită, adică o memorie inconștientă care ne ghidează comportamentul fără să ne dăm seama.
Stickgold a descoperit, de asemenea, că efectul Tetris este mai comun la jucătorii începători decât la jucătorii experimentați. Acest lucru sugerează că, cu cât creierul este mai neexperimentat într-o activitate, cu atât este mai probabil să continue să proceseze acea sarcină în vise.
Stickgold s-a exprimat în acești termeni cu privire la acest subiect: „Nu știa exact ce făcea, și totuși știa ce făcea. Într-un fel, acesta este inconștientul lui Freud: lucruri activate în creierul nostru care sunt, de fapt, amintiri care ne ghidează comportamentul, dar nu sunt conștiente”.
Dincolo de Tetris
În concluzie, efectul Tetris nu se limitează doar la funcționarea jocului video omonim, ci poate apărea cu orice activitate repetitivă, cum ar fi tricotatul, condusul sau cântatul la un instrument muzical. Este un fenomen interesant, care ne arată cum creierul nostru este plastic și adaptabil și cum mintea noastră, mereu în mișcare, este capabilă să învețe și să-și amintească tipare complexe chiar și fără să ne dăm seama.
Sursa: https://www.mentalfloss.com/tetris-effect-psychology
