În ultimele nopți de primăvară, cufundate în natură, mii de mici lumini pulsează la unison, creând un spectacol magic. Vorbim despre un fenomen fascinant, care atrage în fiecare an vizitatori din întreaga lume, în Parcul Național Great Smoky Mountains: licuricii sincronizați.
Acești mici insecte, numite Photinus carolinus, sunt una dintre puținele specii din lume capabile să-și sincronizeze flash-urile de lumină. Oamenii de știință au descoperit că acest comportament este legat de curtare. Masculii clipesc la unison pentru a atrage femelele, care răspund cu propriile semnale luminoase. Sincronizarea ajută femelele să identifice masculii din specia lor, evitând să-i confunde cu alți licurici, unii dintre ei fiind prădători.
Acest fenomen durează doar câteva săptămâni între sfârșitul lunii mai și începutul lunii iunie; perioada exactă variază de la an la an, în funcție de condițiile climatice. Parcul Național Great Smoky Mountains, în special zona Elkmont, este unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru a asista la acest spectacol.
Licuricii sincronizați din 1600 până în prezent
Încă din secolul al XVII-lea, naturaliști precum Engelbert Kaempfer descriau fenomenul, observând cum grupuri de licurici se puteau aprinde și stinge la unison.
Fizicianul olandez, într-un raport al său din 1680, a avut ocazia să observe și să descrie sincronizarea licuricilor, în timpul unei călătorii în Thailanda:
“Licuricii […] se așază pe copaci, ca un nor de foc, dând naștere acestei circumstanțe surprinzătoare, și anume că aceste insecte, după ce au ocupat un copac și s-au răspândit pe ramurile sale, uneori își ascund luminile toate împreună, și un moment mai târziu le fac să reapară din nou cu cea mai mare regularitate și precizie.”
El nu a fost singurul care a observat acest fenomen. De trei sute de ani încoace, exploratori și naturaliști au observat cum, în regiuni care se întind de la est/sud-estul Indiei până în Filipine și Noua Guinee, sute și sute de licurici reușesc să clipească la unison, făcând copacul pe care se adună, care a fost numit copacul licuricilor, să pară o singură mare sursă de lumină, care se aprinde și se stinge ritmic. Motivul este că licuricii anumitor specii ating așa-numita sincronizare perfectă.
Un studiu matematic recent, de la University of Pittsburgh, a dezvăluit secretele sincronizării licuricilor, demonstrând cum flash-urile lor de lumină urmează modele complexe, similare cu cele observate în alte fenomene naturale și biologice.
Folosind modele matematice avansate, cercetătorii au descoperit că sincronizarea depinde de capacitatea licuricilor de a „se vedea” și de a răspunde unul altuia, creând modele luminoase care variază în funcție de distanțe și interacțiuni.
Acest studiu confirmă observațiile de pe teren, cum ar fi incoerența flash-urilor individuale, în comparație cu regularitatea grupurilor și integrarea rapidă a noilor licurici în roiuri.
Photinus carolinus: o raritate de păstrat
Bioluminiscența, capacitatea de a produce lumină, este o caracteristică comună multor specii de licurici. Fiecare specie are un cod propriu de lumină pentru a comunica cu semenii săi. Sincronizarea flash-urilor este un exemplu extrem al acestei comunicări, care face ca licuricii Photinus carolinus să fie atât de speciali.
Pentru a proteja licuricii sincronizați și habitatul lor, Parcul Național Great Smoky Mountains a introdus un sistem de rezervare, pentru accesul în zona Elkmont în perioada de vârf. Vizitatorii trebuie să participe la o loterie pentru a obține un permis de parcare, care le permite să acceseze zona în datele stabilite.
Câștigătorilor norocoși li se recomandă să respecte mediul și să nu deranjeze licuricii, să folosească lumini roșii pentru a ilumina drumul, să evite capturarea insectelor și să rămână pe traseele desemnate. În acest fel, se încearcă păstrarea acestui fenomen natural unic pentru generațiile viitoare, cu speranța că vor avea ocazia să se bucure de o experiență de neuitat.
Sursa: https://www.gatlinburg.com/great-smoky-mountains/fireflies/
