Nonostante l’apertura epica “Mult timp în urmă, într-o galaxie îndepărtată, foarte îndepărtată”, unele dintre ideile din Star Wars sunt mai aproape de realitatea noastră decât pare. Între lapte albastru vândut în supermarketuri și hoteluri super luxoase cu tematică spațială, există cineva care transformă știința ficțională în știință aplicată. Și în anumite cazuri, rezultatele sunt mai profunde decât s-ar fi așteptat.
Unele tehnologii din Star Wars sunt deja realitate în 2025
Blue milk este doar primul exemplu și, în anumite privințe, cel mai inofensiv. De la un produs cinematografic la o băutură de raft, astăzi se găsește în supermarketurile americane, gata să fie fotografiat pe Instagram.
Dar nu culoarea este cea care surprinde: este capacitatea de a transforma elemente imaginare în experiențe cotidiene. Aceeași dinamică se aplică și tehnologiilor care, deși născute în ficțiune, încep să modeleze lumea reală.
În primul film al sagăi, Luke Skywalker crește pe o planetă deșertică unde se “cultivă” apă din aer. O idee care astăzi prinde formă în laboratoare. Sisteme bazate pe materiale higroscopice, capabile să capteze umiditatea atmosferică, deschid noi posibilități pentru producerea de apă potabilă.
Activate de lumina solară, aceste dispozitive reușesc să extragă lichid chiar și în medii aride. Principiul funcționează, dar suntem încă în faza experimentală: înainte ca această tehnologie să poată servi comunități la scară largă, există provocări inginerești și logistice de depășit.
Scenariul devine mai complex când privim în sus. Distrugerea Stelei Morții, în trilogia originală, era “rezolvată” narativ cu un comod wormhole care înghite toate resturile. Pe Pământ, însă, spațiul din jurul planetei este din ce în ce mai aglomerat și nu există nicio scurtătură cosmică pe care să ne bazăm. Acest lucru, de asemenea, poate duce la o problemă deloc neașteptată și foarte periculoasă.
Peste 12.000 de sateliți activi și zeci de mii de obiecte mai mici urmează orbite neîntrerupte, generând un trafic haotic și potențial periculos. Un fragment poate călători cu 30.000 km/h și se poate transforma într-un proiectil letal. Agențiile spațiale testează sisteme de colectare cu plase, harpoane și chiar gunoieri spațiali.
Există apoi o dimensiune și mai subtilă, dar extraordinar de apropiată: Forța. Conceptul de midi-chlorian, introdus în Episodul I, amintește în mod surprinzător de mitocondrii, organitele celulare de care depinde energia vitală a ființelor umane.
Studii recente explorează posibilitatea de a transplanta mitocondrii de la o celulă la alta, deschizând perspective nu doar pentru tratarea bolilor degenerative, ci și pentru a interveni asupra proceselor biologice profunde. Nu este știință ficțională: este medicină experimentală. În anumite medii se vorbește deja de terapia mitocondrială.
