Un beluga pe nume Noc a surprins lumea cu încercarea sa extraordinară de a comunica cu ființele umane, imitând ritmul și pauzele limbajului uman. Această poveste fascinantă ridică întrebări profunde despre inteligența animală și despre complexitatea interacțiunilor interspecifice.
Noc, beluga care voia să vorbească cu noi: un experiment sau o nevoie?
Cetaceul, capturat în 1977 pentru un program de antrenament al Marinei Statelor Unite denumit „Cold Ops”, și-a petrecut mare parte din viață în strânsă legătură cu antrenorii umani. Împreună cu alți cinci beluga, a fost antrenat pentru misiuni de căutare și recuperare în medii arctice extreme, valorificând capacitățile unice ale acestei specii, cum ar fi sonar-ul natural puternic.
În 1984, antrenorii au observat sunete ciudate provenind din bazinul lui Noc, similare cu o conversație între două persoane. Un episod în special a atras atenția: în timpul unei scufundări, un scafandru a auzit pe cineva ordonându-i să iasă din apă, doar pentru a descoperi că autorul comenzii fusese chiar Noc.
Studiile ulterioare au dezvăluit că inteligentul animal imita ritmul, tonul și pauzele limbajului uman cu o precizie surprinzătoare, având în vedere diferențele anatomice dintre aparatul vocal al beluga și cel uman.
Te-ar putea interesa: Corbul negru știe să numere și o face cu voce tare, dezvăluie un studiu
Pentru a produce aceste sunete, Noc trebuia să-și umfle cavitățile nazale până la deformarea capului, demonstrând un angajament remarcabil în încercarea de a comunica.
Michelle Jeffries, una dintre antrenoarele lui Noc, a presupus că acest comportament era motivat de curiozitatea profundă și de dorința de interacțiune a beluga. El părea să caute o conexiune mai profundă cu ființele umane, dincolo de comenzi și rutinele zilnice. Acești cetacei, la urma urmei, sunt cunoscuți pentru gama lor vastă de vocalizări și pentru predispoziția naturală la comunicare.
Dar ce îl face să se comporte astfel? Pentru a imita limba noastră, un animal trebuie să posede un nivel înalt de conștientizare de sine, să înțeleagă diferența dintre propriul corp și cel al altei specii și să-și adapteze sistemul vocal pentru a atinge obiectivul.
Aceasta necesită inteligență și o dorință autentică de a comunica. Iar încercarea sa de a vorbi ar putea fi văzută ca o manifestare a acestei complexități: nu era doar un animal antrenat, ci un individ cu dorințe și nevoi proprii.
