Navigând pe site-uri de colecționism, am dat peste comics-ul Marvel What If…? #49 din 1993. Aici este prezentat Silver Surfer cu Mănușa Infinitului, care știm cu toții că aparține (chiar dacă temporar) acelui răufăcător Thanos. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la un lucru: dacă eroul cu inima cea mai nobilă ar putea modela realitatea în scopuri bune, ce rezultate ar exista? Povestea dezvăluie că chiar și cele mai pure intenții pot duce la consecințe dezastruoase atunci când ai control total asupra realității.
Dilema eternă a puterii absolute: o reflecție inspirată de Silver Surfer
Silver Surfer, mereu motivat de intenții bune, își folosește noua putere pentru a remodela universul, creând o pace durabilă și eliminând suferința. Cu toate acestea, curând se confruntă cu o dilemă morală: până unde este legitim să limitezi liberul arbitru al ființelor vii pentru a impune binele?
Această întrebare, care permează întreaga poveste, evocă celebrul citat al lui John Emerich Edward Dalberg-Acton, cunoscut ca Lord Acton: „Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe în mod absolut„.
Intriga benzii desenate capătă o valoare filosofică: care sunt implicațiile unei puteri atât de nelimitate. Este corect să impui pacea și armonia în detrimentul libertății individuale? Și cine poate să-și aroge dreptul de a lua decizii atât de cruciale pentru destinul întregului cosmos? Prin parcursul lui Silver Surfer, înțelegem că chiar și cele mai nobile intenții pot dăuna atunci când ai control absolut asupra realității.
Te-ar putea interesa: Nu va fi Mănușa Infinitului a lui Thanos, dar seamănă foarte mult
Această temă găsește numeroase ecouri în lumea reală. Este suficient să ne gândim la regimurile totalitare care, de-a lungul istoriei, au promis prosperitate prin controlul capilar al societății.
Uniunea Sovietică, de exemplu, propunea o utopie a egalității, dar a sfârșit prin a crea un sistem de opresiune. Similar, chiar și în democrațiile contemporane, asistăm uneori la încercări de a impune „concordia socială” prin cenzură sau reprimarea disidenței.
În concluzie, chiar și atunci când se acționează pentru „binele superior”, încercarea de a elimina forțat conflictele duce inevitabil la rezultate contraproductive. Societățile cele mai reziliente, de fapt, sunt adesea cele care au traversat și depășit momente de criză.
Japonia postbelică, Germania după reunificare, Africa de Sud post-apartheid sunt toate cazuri emblematice de cum adevărata creștere socială derivă din gestionarea constructivă a tensiunilor, nu din eliminarea lor, mai ales forțată.
Silver Surfer, ca oricine altcineva, se confruntă astfel cu paradoxuri filosofice și etice.
Primul ar putea fi identificat în ceea ce vom numi paradoxul libertății (puțin diferit de cel al toleranței propus de Popper). Impunerea păcii universale înseamnă inevitabil privarea ființelor umane de liberul lor arbitru.
Dar fără libertatea de a alege, poate exista adevărata pace chiar dacă aceasta înseamnă posibilitatea de a alege conflictul? Imaginați-vă o grădină frumoasă, ordonată, perfect tăiată, dar artificială și, prin urmare, lipsită de frumusețea „haosului” naturii.
Te-ar putea interesa: Un fulger a (aproape) lovit Statuia Libertății (VIDEO)
Explorând puțin mai adânc în sufletul uman, nu putem să nu reflectăm asupra unei perspective experiențiale. Suferința în mod specific, oricât de dureroasă, este parte integrantă a experienței umane care îl formează, îl face să crească și îi formează înțelegerea realității.
Dacă ne gândim la personajul din benzi desenate, chiar și noblețea sa s-a născut prin experiențe de durere și de ulterioară răscumpărare. Așadar, eliminarea suferinței ar însemna și eliminarea oricărei (sau aproape toate) oportunități de creștere morală.
Corupția omului este un alt capitol de abordat, în special atunci când corupția este cauzată de putere. Așa cum ne învață istoria, la o putere mai mare corespunde o tendință mai mare de „corupție morală”. Câteva exemple: Revoluția Franceză care degenerează în Teroare, revoluțiile comuniste care se transformă în dictaturi…
Aceasta nu pentru că cel care o deține este intrinsec rău, ci pentru că perspectiva celui care deține puterea (figurativ cel care posedă Mănușa Puterii) se distorsionează progresiv. În benzi desenate, de exemplu, vedem acest lucru când Silver Surfer începe să se vadă pe sine ca arbitru suprem al moralității universale.
În concluzie, la fel ca personajul Marvel, trebuie să acceptăm că nu există o „soluție magică” la problemele umanității. Adevărata pace vine din construirea răbdătoare a sistemelor care permit oamenilor să-și rezolve conflictele și să crească împreună.
