Când te gândești la viața astronauților, mintea zboară imediat la experiențele extraordinare făcute posibile de absența gravitației, la vederile uluitoare ale Pământului din spațiu și la tehnologiile futuriste ale navetelor. Dar în spatele farmecului acestei existențe excepționale se ascund provocări zilnice care pentru noi sunt lucruri mărunte: una dintre acestea este făcutul dușului.
Apa nu cade de sus: iată cum se spală astronauții
Menținerea igienei personale într-un mediu atât de ostil nu trebuie să fie simplă. Și, de fapt, nu este. Fără forța gravitației care să direcționeze fluxul de apă, spălatul devine o sarcină titanică.
În primele misiuni spațiale din anii ’60, astronauții trebuiau să se descurce cu metode rudimentare, folosind prosoape și săpunuri speciale. O soluție primitivă, dar care totuși le permitea să mențină un nivel acceptabil de curățenie.
Odată cu lansarea Skylab, prima stație spațială americană, s-a încercat îmbunătățirea situației prin instalarea unui duș improvizat pe care îl puteți vedea mai jos. Un cilindru cu o perdea de închis în jurul astronautului, unde apa era pulverizată dintr-o sticlă presurizată cu azot. Dar sistemul s-a dovedit a fi atât de complicat încât necesita peste două ore pentru un singur duș.
Cu cât trece timpul, cu atât ne așteptăm la soluții tehnologice, futuriste și hiperfuncționale. Și totuși, nu.
Astăzi, pe Stația Spațială Internațională (ISS), s-a revenit la o abordare mai simplă. Astronauții se spală cu prosoape umede și săpunuri care nu necesită clătire, evitând haosul picăturilor plutitoare. Pentru păr, șampoane speciale care nu necesită clătire. O soluție pragmatică, chiar dacă departe de confortul unui duș adevărat.
Dar gestionarea apei pe ISS nu se limitează la igiena personală. Într-un mediu unde fiecare resursă este prețioasă, chiar și cel mai mic risipă trebuie evitată. De aceea, stația este dotată cu un sistem sofisticat de reciclare care recuperează și purifică fiecare lichid disponibil, de la transpirație la umiditatea corporală, până la urina astronauților înșiși.
Un proces care permite reutilizarea a aproximativ 80% din apa de la bord, reducând drastic dependența de aprovizionările terestre.
Totuși, trebuie spus că absența gravitației nu îi scutește pe astronauți de alte neplăceri. Transpirația, în loc să alunece, se acumulează pe piele în picături lipicioase, formând uneori bule care plutesc liber în cabină.
Și, în ciuda eforturilor de a menține o igienă impecabilă, aerul din interiorul ISS nu este cu siguranță un concentrat de parfumuri. Spațiile înguste și prezența constantă a oamenilor generează un amestec de mirosuri care variază de la dezinfectant la gunoi, de la praf de pușcă la transpirație.
Gândiți-vă că în timpul primelor misiuni, astronauții petreceau zile întregi fără să se schimbe, impregnându-și hainele și chiar navetele cu un miros insuportabil. Gândiți-vă când, ajunși pe Pământ, deschideau trapa!
