I Celți au fost mult timp descriși ca un popor barbar și sălbatic, dar realitatea este mult mai fascinantă decât această etichetă superficială. De la organizarea socială la ritualurile lor de război, de la mercenarii de elită la războinicii care luptau goi, erau mult mai complecși și structurați decât se crede. Între sclavie, spiritualitate și strategii militare unice, există curiozități despre celți care nu ne-au fost niciodată povestite, dar care merită cunoscute.
Curiozități despre celți: o societate stratificată și bine organizată
Societatea celtică era structurată într-un mod complex, împărțită în trei clase sociale diferite. În vârf erau nobilii, urmați de războinici și producători. Nobilii guvernau triburile și erau adesea însoțiți de druizi, care serveau ca sfătuitori spirituali și politici. Deciziile importante erau luate în adunări, evidențiind o formă de proto-democrație în cadrul triburilor.
Deși sclavia nu era centrală în economia celtică, prizonierii de război erau uneori schimbați cu romanii în schimbul bunurilor de lux, cum ar fi vinul și monedele de aur, sporind astfel prestigiul șefilor de trib. Sistemul social, așadar, era mai complex decât ne putem imagina.
Războinici da, dar arta era importantă
Celții aveau o profundă venerație pentru artă și pentru cei care o practicau. Druizii, considerați „oameni de artă”, se bucurau de privilegii enorme, la fel ca bardii, fierarii și meșteșugarii. Nobilii nu doar că se înconjurau de acești artiști, dar adesea se autoproclamau și ei cultori de artă, folosind prestigiul cultural pentru a-și consolida poziția socială.
Armele și bijuteriile celtice somptuoase care încă ne lasă fără cuvinte sunt o mărturie tangibilă a acestei pasiuni pentru artă. O caracteristică distinctivă a artei celtice este asimetria combinată cu natura ornamentală simplă.
Loialitatea și aurul: aceștia sunt „termometrele” sociale
Sistemul social celtic se baza pe clientelism: bărbații liberi jurau loialitate nobililor în schimbul protecției și susținerii. Puterea unui șef se măsura prin numărul de adepți loiali. Loialitatea era fundamentală și trădarea unui jurământ avea consecințe severe.
Pentru a sigila pactele, se recurgea adesea la schimburi de ostatici sau la adopția copiilor între familii, consolidând astfel legăturile între clanuri și garantând coeziunea socială. Totuși, nu doar numărul de persoane din anturaj aducea prestigiu.
În lumea celtică, acest lucru se măsura și în funcție de bogăția acumulată. Distribuirea bunurilor de lux adepților era esențială pentru a le asigura loialitatea și, prin urmare, cu cât aveai mai mult aur, cu atât contai mai mult. Fără a menționa faptul că adepții puteau fi și ei schimbați pentru aur.
Nimic nu se sancționează dacă nu la masă și cu un pahar de bere
Banchetul era un eveniment sacru pentru celți, cu ierarhii rigide chiar și în așezarea la masă. Dar nu era doar o chestiune de mâncare și băuturi: în timpul acestor petreceri se decideau viitoarele expediții militare și se încheiau alianțe.
În concluzie, între un pahar de bere și un concurs de băuturi se decideau soarta întregilor triburi. Cine ar fi crezut că diplomația trece și prin masă?
Ostentație și nuditate
Celții iubeau ostentația: tunici brodate, mantii colorate și bijuterii de aur erau semne de prestigiu. Dar unii războinici duceau acest concept la extrem, luptând complet goi.
Nu era vorba doar de nebunie: războinicii Gaesatae, o elită de mercenari, credeau că lupta fără protecții era un semn de devotament față de zeii războiului. În schimb, nu renunțau niciodată la scutul lor, considerat sacru. Un amestec de ferocitate și spiritualitate care încă ne fascinează.
Citește și: Arțar: de la celți la grădina de acasă
